POARTA

Se rătăcise de ceilalţi vizitatori şi ajunsese într-o încăpere. Când îşi dădu seama şi încercă să se înapoieze, dar îi era imposibil. Camera nu avea nici uşă, nici o firidă, parcă s-ar fi teleportat acolo, nu era nici o cale de ieşire. Cercetă încăperea şi observă pe pereţi hieroglife cu formule magice, nu exista nuci un obiect, nimic preţios care să merite atenţia. Şi totuşi această cameră trebuia să aibă ceva magic altfel nu ar fi fost atât de bine ascunsă. Poate că poarta de piatră din mijlocul ei era răspunsul. Această enigmatică sculptură putea să deţină cheia întregului mister. Se apropie ca să o admire, dar deodată văzu de cealaltă parte a porţii făptura mirifică a unei egiptence. Se opri înmărmurit ,chipul acesteia i se părea atât de cunoscut, era Nefertiti. El întinse mâna ca să o atingă şi dintr-odată se simţi absorbit de o forţă stranie într-o altă lume. Acum era alături de ea, alături de cea pe care o iubise şi o adorase dintotdeauna. De fapt venise să viziteze acest loc fiindcă se simţea atras de el, ca şi cum ar fi aparţinut acelor timpuri îndepărtate şi pentru că ştia că acolo, în sarcofagul rece şi aurit se odihneşte pentru eternitate trupul iubitei sale. Simţea că ei doi fuseseră sortiţi să fie împreună şi ceva îi şoptea că drumurile lor s-au mai întâlnit cândva, demult.Acum, alături de ea gusta bucuria iubirii, era faraonul Egiptului, într-o lume făurită numai pentru ei doi. Trecutul, prezentul nu mai existau , era doar lumina şi fericirea pe care o răspândea aceasta.

A doua zi, paznicii i-au găsit trupul cuprins de aripa morţii. Ochii săi erau închişi, dar faţa îi era luminată de un zâmbet pur, ce lăsa să se întrevadă extazul.

Sărutul reginei sale, Nefertiti îl eliberase pentru eternitate, acum era alături de ea, într-un tărâm edenic, unde zeii şi muritorii sorb fericirea din pocale de aur.

AMALTHEIA